Adrian Paunescu liderul generatiei opzeciiste


Adrian Păunescu

Adrian Păunescu

Cu poetul Adrian Păunescu născut în Copacenii Basarabiei, copilărind la Berca Doljului,incepe o generație literara de geniu,dar se și termina o epoca a culturii românești.

Mereu Razvratit alEpocii de Aur”, dar câteodată și Curtean”fără cusur”pentru a-l parafraza pe Gheorghe Dinica ,a aruncat cu lancea satirei anatema asupra unei puteri ce se credea invincibila.

Proscris al regimului totalitar, prin desființarea „Cenaclului Flacăra”, apoi prin înlăturarea de la conducerea revistei cu același nume,Adrian Păunescu si-a dat seama ca in sistem au pătruns indivizi nepregătiți , asa cum spune în „Manifest pentru sănătatea pământului„:”Au pătruns incompetenții în structura bietei tari/Ca sa pierdem în secunde , ce am câștigat cu anii”

Poetul este și un apărător al celor săraci, asa cum spune în volumulPAMÂNTUL DEOCAMDATĂ”

„Pe pământ avem de toate
Si mai bune și mai rele,
Bune, rele,
Si-nchisori și libertate
Si-a putea și nu se poate
Si noroi și stele.

Voi ce-n luna zburati
Cu-ale noastre izbanzi
Nu uitati c-aveti frati
Pe planeta flamanzi.

Voi ce-n luna zburati
Cu-ale noastre izbanzi
Nu uitati c-aveti frati
Pe planeta flamanzi.”

Adrian Păunescu a ars pe făgașul dragostei de pământul din care a fost zămislit. A închinat versuri marilor voievozi ai neamului, precum Ștefan cel Mare , Mihai Viteazul, dar și marilor momente din istoria noastră zbuciumată. El îndeamnă pe romani sa vina la Alba Iulia, în cetatea de spirit și suflet a neamului romanesc,în bătaia clopotelor  Catedralei Reîntregirii.

„Bat clopote cântând reîntregirea
Si sufletul ia foc în clopotari

…………………………………………..

Veniți romani, veniți la Mecca noastră                                                                                               Veniți la Alba Iulia-n Ardeal”

Clopotul Reîntregirii

Literatura Romana fara Adrian Paunescu , poetul controversat si hulit de unii care nu stiau ca este „ultimul trubadur” al veacului trecut este mai saraca!

Ca si Tudor Arghezi , care a publicat inainte de moartea sa, in iunie 1967, poemul „Rascoala sufletului” in care încearcă sa nu mai blestemer , sa nu  mai afuriseasca pe nimeni  si Adrian Paunescu publica „Libertatea” di 03.nov. un ultim poem, scris in spital cu dreapta lui datatoare de energie creatoare

„De-aicea, de pe patul de spital,
Pe care mă găsesc de vreme lungă,
Consider că e-un gest profund moral
Cuvântul meu la voi să mai ajungă.

Mă monitorizează paznici minimi,
Din maxima profesorului grijă,
În jurul obositei mele inimi
Să nu mă mai ajungă nicio schijă.

Aud o ambulanţă revenind,
Cu cine ştie ce bolnav aicea,
Alarma mi se pare un colind
Cu care se tratează cicatricea.”

„De la un cardiac, cordial”/31/oct/.2010

About Popateapa

M-am născut, trăiesc, voi muri.Cât mai trăiesc vreau să mai fac ceva pe lumea asta!
Acest articol a fost publicat în Blog Local, Nicolae Mavrodin. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Adrian Paunescu liderul generatiei opzeciiste

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s