Falimentul a lansat la apa Navol Oltenita


În plin reviriment al industriei navale la nivel mondial, inclusiv in România, Șantierul Naval din Oltenița a intrat in zodia falimentului. Societatea in docurile căreia au fost construite vasele de lux ale fostului cuplu dictatorial a fost declarata insolvabila de Tribunalul Călărași, in ciuda importantelor sume de bani investite aici de acționarul principal, societatea Muntenia Invest.
Singura reduta industriala moștenită de orașul de la Dunăre a capotat definitiv, lăsând în cârcă lichidatorului recuperarea unei parți din suma de peste 10 milioane euro, cat o reprezintă datoriile acumulate in ultimii ani. Oltenița, orașul de baștina al fostului președinte Ion Iliescu, a pierdut, la rândul ei, peste 10 miliarde lei, bani neîncasați de la Șantierul Naval, dar pierde infinit mai mult din imposibilitatea de a asigura un loc de munca pentru cei disponibilizați. Angajații societăţii Navol Oltenița (numele postdecembrist al Șantierului Naval) stau de fapt, de o buna bucata de vreme, in șomaj tehnic, fără a avea o alternativa pentru obținerea unor noi locuri de munca. Cel mai mare perdant din afacerea Navol rămâne însă Societatea de Investiții Financiare (SIF) Muntenia, respectiv administratorul acesteia, Muntenia Invest, care a crezut la un moment dat in redresarea șantierului, lucru pentru care a plătit de altfel cu vârf si îndesat.
Doua din douăsprezece
Româniaavea, la un moment dat, 12 șantiere de construcții si reparat nave, din care 5 se aflau la Marea Neagra si 7 la Dunăre. Primul șantier naval la Dunăre care a dat ortul popii a fost Șantierul Naval de la Giurgiu, intrat in faliment înainte de anul 2000. Al doilea este Navol Oltenița, societate privatizata cu un investitor roman care avea legătura cu orice, numai cu domeniul construcției si reparațiilor de nave, nu. Ioan Alexandru a cumpărat de la fostul Fond al Proprietății de Stat (FPS) 50,69 din acțiuni, in 1999, când situația societății nu era chiar atât de disperata. Anii care au urmat au consemnat o creștere a numărului de comenzi pentru șantierele navale din România, mai puțin însă pentru Navol, administrat total ineficient de noul proprietar. Revirimentul de ansamblu al industriei navale nu a fost scăpat din vedere de SIF Muntenia, un alt acționar al Navol, care a crezut ca va face o afacere buna investind in relansarea societăţii. S-au pompat, sub o forma sau alta, sute de miliarde de lei in șantierul de la Oltenița, bani care nu au reușit, in final, sa salveze societatea. SIF Muntenia a recurs si la lansarea unei emisiuni de obligațiuni nominative in lei, reprezentând echivalentul a 567.000 dolari, pentru a acoperi necesarul de capital de lucru al societății si tot degeaba.
Începutul risipei
Lansarea emisiunii de obligațiuni, discutata de acționari în vara anului trecut, urma sa se realizeze prin emiterea unui număr de circa 8,1 milioane titluri, cu o valoare nominala de 0,21 RON/obligațiune. Titlurile urmau a fi convertite in acțiuni si oferite spre cumpărare acționarilor înregistrați la Registrul acționarilor la data de 8 iulie. Prin aceasta mișcare, SIF Muntenia urmarea creșterea pachetului de acțiuni deținut la Navol, astfel încât orice infuzie ulterioara de bani sa fie justificata economic. In paralel, acționarii urmau sa supună aprobării conversia in acțiuni a unei părți in valoare de 697.000 lei a obligațiunilor emise de Navol cu un an înainte. Interesant este ca, deși titlurile Navol listate la Bursa de Valori București aveau, in acea perioada, un preț mediu de tranzacționare de 1.300 lei vechi, valoarea nominala a obligațiunilor era de 2.100 lei/obligațiune, iar cea subscrisa in final se ridica la suma de 4,375 miliarde lei. Anterior acestei operațiuni, SIF Muntenia mai participase la o majorare de capital social la Navol Oltenița, subscriind aproximativ 46,9 miliarde lei, aport care a majorat participația SIF la 49,771% din acțiunile companiei si a diminuat participația omului de afaceri Ioan Alexandru la 30,542%. De menționat ca, in toată aceasta perioada, șantierul funcționa in pierdere.
Tribunalul a tras linia
In perioada 2003-2004, Navol Oltenița a beneficiat si de ajutoare de stat, tot in ideea redresării activității, si tot in zadar. La cat de bine a fost administrata societatea, respectivele ajutoare de stat au fost însă anulate, pe motiv ca aceasta nu si-a respectat programul de eșalonare a plații datoriilor către bugetul de stat. Au apărut datoriile la utilităţi, sistarea aprovizionării cu energie pentru neplata, dar si încăpățânarea administrației de a refuza orice posibil investitor interesat de șantier. De altfel, înainte ca omul de afaceri Ioan Alexandru sa cumpere pachetul majoritar de acțiuni de la FPS, de privatizare au fost interesați si investitori străini, dar au fost trimiși la plimbare, sub pretextul ca sunt comenzi si fără ajutorul lor. Ioan Alexandru nu a ieșit nici el in pierdere din afacerea Navol. Până sa pompeze banii SIF Muntenia, prin majorări de capital, el a avut grija sa vândă anumite active ale Navol, dintre care cel mai important a fost fabrica de yacht-uri. După aceasta operațiune, așa-zisului om de afaceri nici ca i-a mai pasat ce se întâmplă la Navol. A avut grija SIF Muntenia sa pompeze bani aici si apoi sa-i „caute prin Dunăre”. Abia in toamna acestui an apele s-au limpezit in totalitate, când judecătorii de la Tribunalul Călărași au decis intrarea in procedura de faliment a societăţii care administrează șantierul naval din Oltenița. Acțiunile firmei Navol Oltenița au fost imobilizate, in ciuda faptului ca administrația a încercat sa evite intrarea in executare silita, prin încheierea unui acord cu compania olandeza Dieselservice Papendrecht. Aceasta urma sa preia managementul companiei din Oltenița si sa administreze datoriile de noua milioane dolari la Banca Comerciala Romana. Nu a mai fost timp.
Munca bruta sa trăiască!
Cu excepția Șantierului Naval de la Drobeta Turnu-Severin, toate celelalte șantiere navale din Romania au fost privatizate, in contextul in care industria de profil din Uniunea Europeana a preferat sa transfere mare parte din capacităţile de producție către tari din Europa Centrala si de Est. A fost un avantaj pentru societățile noastre, care si-au croit însă capacitatea de supraviețuire pe construcția de corpuri de nave, nu si pe echiparea lor completa, cum se făcea înainte de 1990. Practic, noi ne-am ales cu munca bruta.

Sursa : știrile rol.ro

Am copiat acest articol pentru că este unul din puținele care se mai găsesc pe internet! Și am lucrat 32 de ani în Șantier, o viață de om. Sa nu se uite niciodată ce a fost aici la Oltenița.

Citiți și

Oltenita, singurul santier naval din Romania lasat in paragina
Oltenita – locul de unde miliardarii europeni isi cumpara iahturi

Salariaţii de la Şantierul Naval Olteniţa sunt în grevă generală

SC Navol Oltenita a obtinut in primele noua luni ale acestui an un profit brut de 3,7 miliarde lei.

Navol Oltenita a reusit sa se intoarca din drumul spre faliment

Anunțuri

Despre cetateanulipu

Mă pregătesc pentru trecerea pe lumea cealaltă. Mai pot să mă mişc, să gândesc, să scriu, aşa că acţionez!
Acest articol a fost publicat în Blog Local. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s